« Daca Tudor n-ar mai fi in viata noastra, nu cred, nu stiu cum as putea sa trec peste asta ! Nu pot sa accept ideea ca ar putea sa nu mai fie ! Nu, nu cred ca toata lupta noastra este in zadar si nu cred ca dupa un an de zile de chin n-o sa rasara si soarele pe strada noastra !Nu vreau sa ma gandesc ca ar putea sa nu mai fie printre noi ! Nu vreau sa ma gandesc ca s-ar putea intampla ceva cu el !Vreau sa cred cu tarie, in continuare, ca Dumnezeu poate sa faca minuni si in viata noastra si Tudor, probabil, peste cateva luni de zile, va putea din nou sa zambeasca si va putea sa recupereze ! Imi doresc din tot sufletul sa-l vad razand din nou ! Sa-l vad mergand si sa-l aud si pe el spunand « mama » « (Anca Tiplea, mama lui Tudor, octombrie 2012)
Acasa, in Baia Mare, camera lui Tudor a ramas neschimbata, desi a trecut aproape un an de zile de cand n-a mai intrat in ea. Leaganul albastru cu jucarii zornaitoare, pentru bebelusi, patutul si masuta pentru infasat, ici, colo jucarii colorate, patul parintilor si inca ceva, ceva care anima imperceptibil camera luminoasa : fiecare lucru pastreaza energia lui Tudor, iti vorbeste despre el. Te astepti sa-l vezi si sa-l auzi gangurind. Atmosfera aceasta musteste, paradoxal, de un soi de bucurie ! E un sentiment pe care il compar cu momentul Craciunului, imediat dupa ce ai desfacut cadourile ! Si, acum, cand scriu despre Tudor si despre camera in care a fost fericit mai putin de doua luni si jumatate, imi amintesc ca se intampla anul trecut in luna … decembrie ! Imediat dupa prima operatie pe cord deschis ! Si, da, Tudor era fericit ! Pentru prima data, dupa ce venise pe lume, ii era bine, respira mai bine, manca bine, gangurea si zambea, era inconjurat de cei care il iubeau si-l iubesc, dincolo de cuvinte : fratele, parintii si bunicii !
- A fost minunat ! A fost un vis ! Au fost cele mai frumoase momente din viata noastra ! Au fost doua luni si jumatate de fericire ! – isi aminteste mamica lui Tudor !
Cand m-a sunat doamna Tiplea, in urma cu cateva luni, n-am stiut ce sa cred, dar am stiut ca vreau sa-i ajut. Aflasem ca sunt la Viena, la spitalul AKH, ca Tudor este intubat si ca se afla intr-un fel de covalescenta, dupa cea de-a doua operatie si dupa un infarct ! Am simtit o emotie nedefinita si e de mirare, pentru ca sunt un bun cunoscator al propriilor emotii si al emotiilor celorlalti ! Cum, ma gandeam, poate supravietui un pui de om cu o jumatate de inima ? Cand am aflat ca este in asteptarea unui transplant de cord, am amutit ! Am amutit, pentru ca, prêt de o clipa, l-am si vazut purtand in salasul sufletelului lui si nu numai, inimioara cea noua ! Da, de emotie am amutit ! A trebuit sa amanam filmarea, in asteptarea unei zile in care mamica ar fi putut veni in Romania ; trebuia, mai intai, ca ea sa se poata desprinde de micutul ei!
- Cand e cu mine, e mai linistit, parca ii merge mai bine ! Simt intotdeauna ce i se intampla, ce nevoie are, simt ca nu poate sta fara mine !
Nu stiu cum as putea sa descriu DARUL VIETII, pentru ca ce altceva ar fi actul acesta al donarii organelor, atunci cand tie, fiinta umana aflata in pragul Cerului, iti prisosesc. Este cel mai mare dar pe care il poti face unei alte fiinte umane care are inca un destin, are inca o continuare a destinului, aici, pe Pamant ! Este un DAR venit din IUBIRE fata de aproape si fata de VIATA! Noua, romanilor, din pacate, ne lipseste un pic cultura aceasta a ajutorarii in felul acesta! Avem in spate o panoplie intreaga de conditionari, de prejudecati si de frici! Va invit sa fiti deschisi si sa intelegeti ca Dumnezeu, VIATA INSASI decide, uneori, cum va evolua un destin sau altul, insa la baza acestei decizii DIVINE sta insasi decizia noastra! Pentru ca am decis sa ajutam astfel! Pentru ca celulele noastre neuronale “fusiforme” au dezvoltat un grad inalt de compasiune si de altruism! Este alegerea noastra! Uneori, un copil sau un adult are de implinit ceva mai mult in planul acestei vieti si este ajutat si se ajuta si singur sa invinga boala si suferinta!
Si a venit si momentul filmarii. Taticul lui Tudor pregatise niste placinta cu mere, cu plamada de casa ! De cateva luni si-a pierdut serviciul din pricina absesntelor dese, iar acum are grija de mama lui imobilizata la pat, de fiul sau mai mare si de casa ! O casa curata si ingrijita, in care ar fi trebuit sa se auda galagia celor doi prichindei! Primul este prizonierul unui patut de spital, iar al doilea este prizonierul dramei parintilor lui si al dorului de mama !
Tata si-a abtinut cu greu lacrimile, mama a plans fara oprire!
Eterna poveste a unui copil care ar fi trebuit sa se bucure … .
Tudor a fost asteptat sase ani, iar vestea sarcinii a adus fericire in sufletul celor doi soti ! Sarcina a decurs normal, mama supunandu-se zecilor de analize si investigatii lunare, in virtutea unei hiperresponsabilizari de care da dovada in tot si in toate !
- Sa le fac, sa stiu ca e bine ! – si-a spus !
Bineinteles ca medicii au asigurat-o ca fatul se dezvolta foarte bine, in parametri normali.
A nascut prin nastere naturala, un baietel frumos, de patru kilograme, care a si primit nota zece la nastere !
Ca un traznet a sosit telefonul primit in toiul noptii, de tatic, de la sotia lui, la 48 de ore dupa nastere :
- Trebuie sa vii repede aici, ca nu e bine !
Socat inca de vestea primita la telefon, a intrat val-vartej in spital, ignorand tipetele portarului si a fost intampinat de un medic cu o afirmatie zguduitoare:
- Veniti, Domnul Tiplea, veniti sa va vedeti copilul, ca-l vedeti, poate, pentru ultima oara !
O doctorita inimoasa, il ventila manual de cateva ore ! Nu l-a parasit pana cand nu a venit ambulanta SMURD sa-l transporte pe Tudor la Cluj ! Nu stim cum se numeste doamna doctor, dar o asiguram de profunda noastra consideratie si recunostinta pentru ca a reusit sa-l tina in viata ! Tudor n-ar fi trait astazi, daca nu ar fi existat efortul ei extraordinar de a-i pastra functiile vitale.
Medicul cardiolog de la Cluj i-a pus lui Tudor diagnosticul corect : hipoplazie de cord, parte stanga ! O jumatate de inima.
- N-am stiut ce este aceasta hipoplazie de cord ! Inca speram sa fie doar un vis urat si sa trecem peste momentul acesta ! Si cand mi s-a explicat, am crezut ca nu mai plec din locul ala : n-are ventricolul stang, adica n-are pompa inimii, copilul asta are sanse zero de supravietuire !
Trei saptamani a durat rezolvarea formalitatilor pentru obtinerea formularului S2. Urmau sa se interneze in clinica AKH, din Viena.
- Cand am ajuns acolo, medicii erau foarte increzatori, foarte optimisti, asa sunt ei, de felul lor !
30 octombrie 2011. Tudor este operat pe cord deschis. Operatia, dificila, a decurs mai bine decat se asteptau chirurgii cardiologi. A fost tinut sub sedative cateva zile, apoi, Tudor, a recuperat ca nimeni altul ! S-au mirat si medicii ! La jumatatea lunii noiembrie erau déjà acasa, in Romania, linistiti si fericiti. Tudor parea alt copil : se alimenta mai bine, nu mai era cianotic, zambea si gangurea ca un copil normal ! Sarbatorile de iarna le-au petrecut cu multa bucurie ! Erau optimisti ! Erau recunoscatori. In fiecare zi ii multumeau lui Dumnezeu ca l-a readus la viata pe Tudor.
In luna februarie 2012, s-au reintors la clinica din Viena. Medicii au fost entuziasmati de evolutia postoperatorie a micutului ! Luase in greutate un kilogram si o suta de grame !
23 februarie 2012. Tudor este supus celei de-a doua interventii chirurgicale pe cord deschis. Acest tip de malformatie necesita trei interventii chirurgicale care, insa, doar amelioreaza simptomatologia cu risc vital maxim.
In primele sapte zile petrecute la Terapie Intensiva, Tudor s-a comportat, din nou, admirabil ! Exact in a saptea zi, a suferit un infarct miocardic. Era 1 martie. Exact in acea zi, cu cateva ore mai devreme, zambise pentru prima data !
- Am simtit ca se intampla ceva cu el ! Am simtit ca lucrurile nu sunt ok ! La inceput, doctorii n-au putut sa ma inteleaga. Le-am spus : eu simt ca nu e bine ! Simt ca se intampla ceva cu el si doua ore si jumatate ei m-au asigurat ca nu, nu am dreptate, pentru ca, ulterior, sa ni se spuna sa iesim repede din salon pentru ca in trei minute s-ar putea sa moara ! N-a murit ! Dumnezeu la salvat si l-a tinut langa noi !
(…)
- Nici doctorii n-au stiut ce se va intampla mai departe, cu el, in prima saptamana ! Ne spuneau doar ca ei au facut tot ce le-a stat in putinta ! Mai mult nu se poate ! Sa ne asteptam sa moara ! Ne-am rugat foarte mult si cred cu tarie ca Dumnezeu l-a ingrijit, l-a tinut in viata !
Parintii au stat la capataiul lui si s-au rugat cu lacrimi impletite in barba, vorbindu-i, citindu-i povesti, mangaindu-l sau urland, de durere ! Pentru ca durerea din suflet, pietroiul acela din capul pieptului care inseamna durere si frica, nu a disparut nici o clipa ! Mama nu mai deosebeste noaptea de zi si ziua de noapte ! Traieste, respira in functie de fiecare respiratie dificila a puiului ei !
- Pentru mine e foarte, foarte greu sa-l vad suferind ! Imaginati-va ca si un simplu schimbat de scutec ii provoaca suferinta ! Fiecare respiratie inseamna cat zece kilometri alergati de un om normal, atata energie este consumata, de aceea nici macar nu ia in greutate ! Suntem fericiti ca, macar, nu ii sunt afectate functiile creierului ! Sunt zile mai bune si zile mai putin bune !
Apoi, a trecut, ce spun eu « a trecut », a supravietuit unei septicemii ! Este, din nou, intubat si ventilat mecanic (tot fara sechele neurologice !) aproximativ patru saptamani. Este dezintubat, dar … intra in stop cardiac ! Daca nu as vedea miracolul care acopera cu o mantie divina supravietuirea sa, as spune ca in el se ascunde forta unui Titan, sau a unei pasare Pheonix ! Nu ma pricep la metafore, dar recunosc determinarea/ardoarea cu care lupta acest copil sa ramana in viata ! Un copil care asculta, pasamite, mai departe povestile mamei ! Candva, o va uimi si o va emotiona pentru ca ii va arata ca le-a auzit, le-a inteles si le-a memorat, pentru ea. Si pentru el!
8 iulie 2012. Doar vorbele si mangaierile mamei l-a readus in viata, dupa cel de-al doilea stop cardiac ! Iubirea ei ! Devotiunea ei ! Credinta ei ! Lacrimile si rugaciunile ei !
In cele din urma :
- Doctorii vienezi ne-au chemat la o discutie si ne-au spus ca au incercat totul, insa, in clipa aceasta unica lui sansa de a trai este transplantul de inima ! Pentru ca Tudor sa traiasca, un copil trebuie sa moara (nota r.:in fapt, un alt copil / adult este in incopatibilitate cu viata, functiile creierului sunt zero, sufletelul/sufletul lui este deja purtat pe aripile Ingerilor) ! Este ceva … imposibil de descris prin cuvinte ! Este groaznic, dar nu stiu, nu pot sa spun, nu stiu ce as putea sa spun, nu stiu, pur si simplu nu stiu – imi maturiseste trist tata lui Tudor !
(…)
- Este singurul meu fir pe care il mai pot lega, sa-l mai am in viata pe copilul meu, ca altceva nu mai am si atat ! Unica sansa, nu stiu ! Nu, nu mai am alta speranta sa-l am pe copil !
(…)
- Acel copil va fi un ingeras in cer pentru Tudor, in primul rand si pentru noi, la fel ! Nu stiu ce poate fi in sufletul parintilor alora, dar cred ca … nu stiu ! Ii vom purta tot restul vietii in sufletul si in rugaciunile noastre ! Chiar daca nu, nu ma va cunoaste acel copil, acel Inger, ii voi fi ca un parinte adevarat, pentru tot restul vietii lui Tudor si nu numai ! Va fi, pentru mine, ca propriul copil, va trai pentru mine, prin Tudor !
(…)
- Lui Tudor ii vom povesti, sa stiti, despre tot ce a primit el, tot ce s-a intamplat in viata lui de cand s-a nascut si ca sa stie ce este cu adevarat in trupusorul lui si ce-a fost in viata lui ! Sa invete sa iubeasca, sa invete sa fie aproape de toti oamenii !
Are un an si o luna si a fost tinut doar doua luni si jumatate in brate, nu a mancat niciodata o lingurita cu mancare solida, nu a tinut niciodata o jucarie in mana ! Asculta povestile parintilor sai si vorbeste cu Ingerii.
Mama s-a rugat si se roaga pentru el clipa de clipa. Ar da orice sa-l poata tina in brate ! E cumplit, pentru o mama, sa nu-si poata tine copilul in brate !
Deocamdata, Tudor va fi pus pe o lista de asteptare, imediat dupa ce hartia de la Ministerul Sanatatii (Ordinul 50) va ajunge la clinica AKH. Transplantul va costa 120.000 de euro, cu tot cu cautarea donatorului.
Vor veni, apoi, celelalte cheltuieli : imunosupresoare (cel mai ieftin costa 1200 de euro) pentru tot restul vietii, medicamentatie care sa atenueze efectele negative ale imunosupresoarelor, cateterism la fiecare 3 luni, cel putin in primul an (interventia costa 5000 de euro), cheltuieli de transport si cazare in orasul austriac. Cel putin, in primul an, vor fi nevoiti sa ramana in Viena, pentru controalele saptamanale.
Dar mi-a fost dat sa cunosc un adult care a facut transplant de inima in urma cu cativa ani, iar acum este tatic de fetita ! Isi traieste cu seninatate si recunostinta restul vietii.
Ne sperie ceea ce nu cunoastem inca. Eu le-am spus apropiatilor mei ca, in cazul unui colaps, in cazul in care viata mea s-ar intrerupe brusc, sa mi se preleveze organele si sa fie daruite celor care au nevoie ! Viata merita traita cu demnitate, cu iubire, cu altrusim si respect pentru tot si toate. Viata in sine este un dar pretios si nu trebuie irosit!
Pentru ca Tudor sa traiasca, un alt copil va fi ajuns in Bratele IUBIRII, ale DUMNEZEIRII ! Este un pact al iubirii neconditionate cu viata! Este poveste care nu s-a scris inca!
O sa fac ceva ce nu am mai facut pana acum, dar cred ca este necesar, poate si pentru a atenua frica (pot fi si sentimente de respingere sau de negare) semenilor mei vis a vis de ceea ce nu inteleg sau nu accepta inca. Va invit, dragi oameni cu inimi frante si suflete mari sa cititi o carte, o carte care alina, o carte care ne invata o lectie a neconditionarii, a iertarii, a acceptarii: “Matei, vorbeste-mi despre Rai“, scrisa de Susane Ward, editura FOR YOU.
Tudor are ceva sa ne spuna, in viata aceasta si in momentul acesta! Tudor stie/simte ca trebuie sa lupte, simte ca va fi ajutat. Ceea ce trebuie sa facem, este sa il ajutam sa castige batalia cu boala! Cu rugaciunile noastre, cu compasiunea noastra, cu intelegerea noastra! Amintiti-va: Tudor este un SUFLET! Tudor este o VIATA! Tudor ar putea sa ne lase fara cuvinte, atunci cand va fi pregatit sa ne spuna povestea, povestea acestui inceput de viata! Viata lui!
Pe Tudor il gasiti si aici : http://viataluitudor.blogspot.co.at/2012/10/tudor-are-nevoie-de-un-transplant-de.html
Toata pretuirea si recunostinta noastra:
- Voua, romanilor de pretutindeni! Voua OAMENILOR cu un suflet cat CERUL!
- Alessandrei Stoicescu, Ingerul lui Tudor in campania VREAU SA AJUT.
- Medicilor romani de la Maternitatea din Baia Mare pentru ca au luptat sa-l tina in viata pe Tudor.
- Echipei de medici chirurgi pediatri cardiovasculari de la clinica AKH din Viena pentru ca au determinarea si credinta sa-l salveze pe Tudor!
2 euro, 10 lei. Atat. Sms simplu, fara text.
Sa nu oferiti cei doi euro altfel decat cu speranta si cu bucurie! Cu compasiune, adica cu iubire!
Dana Dumitra Dumitrache
danad@antena1.ro
021 20 30 246
Tudor va este recunoscator pentru cei 2 Euro donati prin sms trimis la 848 (numar gratuit) in retelele VODAFONE, ORANGE SI COSMOTE (le multumim ca sunt alalturi de noi in Campania aceasta),
De asemenea, puteti dona (Tudor va multumeste si pentru acest gest minunat) prin Romtelecom, formand :
0 900 900 301- 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel
0 900 900 305 – 5 euro/apel
*Nu se percepe TVA.
Prin PayPal (pentru romanii din strainatate). Mentionati numele copilului.
Numele meu este Raisa Maria Uzea şi sunt un îngeraş de fetiţă de doi ani şi sase luni. Sunt o luptătoare şi vă voi expune mai jos povestea mea care nu mi-aş dori să vă întristeze, ci să vă convingă că Doamne Doamne face minuni!
